Metoda MAES

Terapia MAES (Movement Analysis and Educational Strategies) este o abordare terapeutică dinamică și creativă, care are ca scop principal optimizarea pe termen lung a dezvoltării bebelușilor și copiilor cu afecțiuni motorii de origine neurologică.

Terapia MAES a fost elaborată de Jean-Pierre Maes, kinetoterapeut-consultant cu o experiență profesională de peste 25 de ani în tratamentul copiilor cu pareză cerebrală și alte afecțiuni neuromotorii, respectiv în formarea specialiștilor.

Pentru cine se recomandă?

Acest tratament se adresează bebelușilor și copiilor care, din cauza unor probleme diagnosticate sau nedepistate ale sistemului nervos, nu se dezvoltă în mod tipic. Vorbim așadar de copii cu paralizie cerebrală: ataxie, hemiplegie, diplegie, atetoză; condiții neurologice caracteristice prematurității; tulburări de coordonare centrală; asimetrii de dezvoltare; modificări în tonusul muscular: hipotonie, hipertonie.

Dezvoltarea copilului, cel mai des, este în strânsă relație cu strategia cea mai simplă a creierului și anume atingerea unor rezultate imediate, ceea ce poate fi de folos pe termen scurt. Însă, lipsa calității și varietății mișcărilor are efect negativ asupra dezvoltării pe termen lung. Din perspectiva terapiei MAES, simptomele sunt probleme secundare cauzate de specificitatea funcționării creierului. Scopul terapeutului este influențarea capacității de rezolvare a problemelor și a modului în care funcționează creierul.

Modalitatea prin care învață spontan copiii cu afecțiuni ale sistemului nervos este cauzată de incapacitatea de a rezolva altfel problemele. Constrângerea performanței conduce deseori la shortcut-uri (scurtături) în dezvoltare. Fixându-se, aceste „obiceiuri rele” au ca și efect dezvoltarea motrică atipică. Din cauza disfuncției creierului, dezvoltarea copiilor va fi diferită.

Scopul terapiei MAES este asigurarea unui traseu alternativ de experiență și dezvoltare pentru copiii cu afecțiuni neuromotorii. Pe parcursul terapiei se orientează asupra evitării shortcut-urilor și, în acest fel, se creează baza pentru reducerea dezvoltării atipice pe termen lung și nu doar atingerea unor obiective pe termen scurt.

Punctul forte al terapiei este analiza și înțelegerea aprofundată a motricității și a coordonării. După această etapă urmează identificarea acelor strategii care ajută sistemul nervos în dezvoltarea unui repertoriu bazat pe noi combinații care nu s-ar dezvolta de la sine.

Abrevierea MAES vine de la analiza mișcărilor și strategii educaționale, ceea ce explică și cele două componente esențiale ale metodei: analiza și identificarea inițială, individualizată a strategiilor creierului, bazată pe înregistrare video. Prin prisma acestei înregistrări video terapeutul identifică abilitățile folosite în exces și cele care lipsesc pentru a performa cu o calitate bună sarcina motrică. Pe baza analizei inițiale se vor defini scopurile tratamentului.

Printr-o motivație constantă și foarte precis dirijată de către terapeut și părinte, creierul copilului va fi ghidat să ajungă în zona de învățare optimă pentru a facilita funcționarea acelor teritorii care dirijează abilitățile mai slab dezvoltate. Rezultatul este o calitate mai bună, respectiv o variabilitate și complexitate mai elaborată a coordonării mișcărilor, dar și a altor funcții ale creierului, precum concentrarea atenției, calitatea percepției, flexibilitatea gândirii și a memoriei etc.

Scopul abordării MAES:

Intervenție timpurie specifică prin elaborarea unui tratament individual bine structurat pe baza analizei capacităților motrice și a coordonării;
Optimizarea dezvoltării motrice atât pe termen scurt, cât și pe termen lung;
Creșterea variabilității și complexității coordonării mișcărilor;
Optimizarea modului de funcționare a creierului.

Elemente inovative:

Abordare individuală și specifică în procesul de analiză și de tratament;
Videoanaliză pe tot parcursul procesului de tratament;
Principii de tratament adaptate la specificul fiecărui tip de pareză cerebrală;
Facilitarea implicării părinților în procesul terapeutic.

Conform conceptului MAES, fiecare copil este considerat o ființă aparte (nu încadrată în „tipologii”), acceptând dezvoltarea individuală, iar tratamentul este elaborat în funcție de nevoile speciale ale fiecărui copil în parte, și nu pe baza unor măsurători tipice standardizate.