Terapia de integrare senzorială

Ce este terapia de integrare senzorială?

Terapia de integrarea senzorială este un proces individualizat şi interactiv, care se bazează pe joc. Îl ajută pe copil să proceseze informațiile venite dinspre toate simțurile. Când copilul se implică în mod activ în activități cu sens, care îi oferă  intensitatea, durata și calitatea senzorială dorite de sistemul său nervos central, comportamentul adaptativ se îmbunătățește. Scopul Terapiei de integrare senzorială este echilibrarea proceselor neurobiologice prin întărirea celor trei sisteme senzoriale primite. Implică activităţi care au rolul de a organiza sistemul senzorial prin furnizarea stimulilor la nivel vestibular, proprioceptiv, şi tactil. Periile, leagănele, hamacele, bilele, trambulina şi alte instrumente pentru uz terapeutic sunt folosite pentru a oferi aceşti stimuli. Terapia de integrare senzorială foloseşte stimulii senzoriali într-un mod organizat şi controlat, în funcţie de nevoile copilului.

Intervenția este precedată de o examinare/evaluare senzorială complexă, care constă în completarea unui chestionar senzomotor, observații structurate și examinarea secvențelor motrice, probele SCSIT (Southern California Sensory Integration Tests)

Cui se recomandă?

Problemele de procesare senzorială se află la originea multor greutăți pe care le întâmpină părinții, educatorii, profesorii și terapeuții atunci când doresc să-i învețe pe copii să dobândească deprinderile necesare vieții de zi cu zi, și să se descurce în mediul în care trăiesc. Tulburarea de procesare senzorială poate cauza o varietate impresionantă de simptome. Când sistemul nervos central nu procesează în mod eficient informațiile senzoriale, copiii se descurcă cu dificultate în viața de zi cu zi, par stângaci, neîndemânatici și/sau agresivi. Tulburarea de procesare senzorială le poate afecta nu doar felul în care se mișcă și învață ci și modul în care se comportă, se joacă și își fac prieteni, și modul în care se percep pe ei înșiși. Le lipsesc abilități fundamentale, ca de exemplu nu reușesc să controleze reacțiile la senzații obișnuite, să-și planifice și să-și organizeze acțiunile sau să își regleze atenția și nivelul de activitate.  Dacă tulburarea de procesare senzorială ar putea fi detectată la o vârstă fragedă, copiii ar putea primi dezvoltare personalizată, care ar preveni dificultățile școlare și sociale de mai târziu.

Tulburarea de procesare senzorială  reprezintă incapacitatea  de a folosi informațiile primite de la simțuri pentru a avea o activitate adecvată în viața de zi cu zi, reprezintă dificultatea creierului de a absorbi, organiza și folosi informațiile senzoriale. Copilul nu răspunde informațiilor senzoriale printr-un comportament  coerent. 

Principalele simptome ale tulburării de procesare senzorială:

• probleme de modulare senzorială (copil hiper-reactiv, sub-reactiv, și aflat în căutare senzorială în atingere, mișcare și echilibru, poziția corpului și controlul muscular, imagini, sunete, mirosuri, gusturi)
• probleme de discriminare senzorială (atingere, mișcare și echilibru, poziția corpului și controlul muscular, imagini, sunete, mirosuri, gusturi)
• probleme motorii cu bază senzorială (tulburarea de postură corporală -componente ale mișcării, echilibru, coordonare bilaterală, trecerea liniei mediane-, tulburarea motorie  cu bază senzorială – dispraxia- componente ale praxisului, planificarea motricității)
• probleme asociate – tulburări de reglare senzorială- (autoreglarea, somnul, mâncatul, activitatea socială și emoțională)