Dezvoltarea coordonării motorii și a flexibilității cognitive prin intervenție MAES

Context inițial

Pacientul este un băiat de 4 ani.

Am început să lucrăm împreună din septembrie 2023. A participat la terapie cu o frecvență săptămânală, în perioade, cu întreruperi de câteva săptămâni, uneori chiar lunare, apoi a continuat dezvoltarea în cicluri de câte două săptămâni până în noiembrie 2025.

Pacientul a beneficiat de evaluare și intervenție conform abordării MAES (Movement Analysis and Educational Strategies), o metodă individualizată și dinamică, centrată pe înțelegerea modului de funcționare al sistemului nervos. Intervenția a avut ca obiectiv analiza strategiilor motorii utilizate de copil și facilitarea dezvoltării unor alternative mai variate și mai eficiente, atât la nivel motor, cât și cognitiv.

Evaluare inițială

La momentul inițial, copilul prezenta dificultăți în realizarea mișcărilor care implică coordonare complexă, alternanță și adaptare. Implicarea în activități ghidate era limitată ca durată și puternic dependentă de interesul și motivația generate de materialele utilizate.

Observațiile au evidențiat faptul că pacientul utilizează predominant mișcări simple, simetrice și bidimensionale, acestea reprezentând strategia principală de organizare motorie. În situații precum urcatul scărilor, copilul folosea același membru inferior, evitând alternanța pentru a reduce complexitatea sarcinii. Mișcările tridimensionale, care presupun transfer de greutate, coordonare bilaterală și adaptare posturală, erau dificil de realizat și frecvent evitate.

Din perspectiva funcționării sistemului nervos, această preferință pentru tipare simple a fost interpretată ca o strategie compensatorie de menținere a controlului și stabilității. La nivel cognitiv, copilul prezenta dificultăți în menținerea atenției și în procesarea sarcinilor ghidate. Activitățile învățate erau executate rigid, cu toleranță redusă la schimbări, iar variațiile minore generau nesiguranță și scăderea implicării.

Obiective terapeutice

Ulterior, intervenția s-a orientat spre dezvoltarea globală, conform principiilor MAES. Obiectivele principale au fost creșterea variabilității și complexității mișcărilor, dezvoltarea coordonării și a alternanței, precum și susținerea flexibilității cognitive și comportamentale.

Aplicarea principiilor MAES a permis crearea unor contexte terapeutice care să stimuleze dezvoltarea unor strategii noi, evitând utilizarea exclusivă a celor deja consolidate. Intervenția a urmărit:

• creșterea variabilității și complexității coordonării mișcărilor;
• îmbunătățirea capacității de adaptare la sarcini variabile;
• creșterea duratei de menținere a atenției și a implicării;
• dezvoltarea flexibilității cognitive și comportamentale.

Intervenție

Intervenția terapeutică a fost structurată progresiv, respectând ritmul și capacitatea de procesare a copilului. În prima etapă, s-a urmărit crearea unui mediu sigur, predictibil și motivant, precum și susținerea implicării în activități. Materialele utilizate au fost selectate pentru a menține interesul și pentru a facilita înțelegerea cerințelor, prin activități structurate și familiare.

În plan motor, s-a lucrat pentru extinderea repertoriului de mișcări prin introducerea treptată a alternanței, a transferurilor de greutate și a organizării corpului în spațiul tridimensional. În plan cognitiv, intervenția a vizat creșterea toleranței la schimbare, menținând un echilibru între elementele familiare și introducerea treptată a noutății.

Evoluție

Pe parcursul terapiei, s-au observat progrese graduale. Copilul a devenit mai capabil să rămână implicat în activități ghidate și să accepte variații minore ale sarcinilor. Atenția s-a stabilizat în contexte motivate, iar implicarea a crescut atunci când structura activităților era predictibilă.

Rezultate

Din punct de vedere motor, au apărut primele tentative de realizare a mișcărilor mai complexe, incluzând elemente de coordonare și organizare tridimensională, deși tiparele simple și simetrice rămân încă predominante.

Concluzie

În prezent, intervenția este în desfășurare și continuă să vizeze dezvoltarea globală a copilului. Evoluția reflectă un proces dinamic de adaptare a sistemului nervos, în care progresul motor este strâns corelat cu dezvoltarea funcțiilor cognitive și cu creșterea capacității de adaptare la situații variabile.