Scolioza – tipuri, simptome, tratament

Află ce este scolioza, ce tipuri de scolioză există, care sunt simptomele și cum se tratează scolioza prin exerciții de kinetoterapie și programe personalizate.

Ce este scolioza?

Scolioza este o deformare tridimensională a coloanei vertebrale și a trunchiului care conduce la o curbură laterală în plan frontal, o rotație axială în plan orizontal și o tulburare a curburilor sagitale normale, de regulă, dar nu totdeauna, reducând acestea în direcția aplatizării (spatelui plat).

Aceasta poate apărea atât în primii ani ai copilăriei (scolioză infantilă), înainte de instalarea pubertății (scolioză juvenilă) și, cel mai frecvent, în perioada adolescenței (scolioza adolescentă).

Este prezentă la 3-5% din populație, iar din acestea 80-90% sunt scolioze idiopatice.

Ce tipuri de scolioze există?

Scolioza poate fi clasificată în două grupe principale:

a. Scolioză funcțională: 

Înseamnă deformarea coloanei în plan frontal, fără ca acesta să fie asociată cu torsiune, deci nu apare ghibusul costal. De altfel, în poziția aplecat sau culcat, curburile dispar. 

Curburile fiziologice în plan sagital (lordoză, cifoză) sunt, de asemenea, modificate, linia de greutate a corpului nu trece prin punctele fiziologice normale. Poate fi ușor corectat activ. La început nu este asociat cu modificări durabile ale oaselor sau ale structurilor moi. 

Fără terapie adecvată tridimensională poate să evolueze în scolioză structurală. 

Poate fi de mai multe feluri:

• scolioză funcțională primară:  cauza formării poate fi de multe ori necunoscută, însă se corectează ușor;
• scolioză funcțională secundară: unde cauza este diferența reală sau aparentă dintre lungimea picioarelor. În acest caz, corectarea diferenței dintre lungimea picioarelor reechilibrează și coloana, fiind necesară stabilizarea musculaturii în poziția corectă a coloanei;
• scolioză paralitică: este cauzată de o slăbiciune musculară datorată diferitelor boli și se poate transformă în scolioză structurală;
• hernie de disc: provoacă o poziție scoliotică antalgică (pentru scăderea durerii), dispare după ameliorarea simptomelor.

b. Scolioză structurală: 

Înseamnă deformarea tridimensională a coloanei vertebrale, care cuprinde în plan frontal curbura laterală cu rotația corespunzătoare tipului curburii, accentuarea, aplatizarea ori inversarea curburilor fiziologice (cifoze, lordoze) în plan sagital. Apar modificările corespunzătoare curburii: cutia toracică se deformează, se rotesc coastele drept consecință a rotațiilor corpurilor vertebrale, apare ghibusul toracal sau muscular pe partea convexă a curburii și depresiunile pe partea concavă a curburilor. La aceste schimbări se adaptează și părțile moi, apar modificări ale discurilor intervertebrale, scurtarea sau alungirea mușchilor și ligamentelor.

Nu poate fi corectată activ.

Scolioza structurală  poate fi:

– idiopatică: cu etiologie necunoscută. 

În funcție de momentul apariției, poate fi:

• infantilă (0-3 ani)
• juvenilă (4-9 ani)
• adolescentă (10-18 ani)
• adultă (după 18 ani): cauzată de diverse boli, cum ar fi osteoporoza, osteomalacia, afecțiuni inflamatorii.

– cu etiologie cunoscută:

• congenitală: apare din cauza tulburărilor de formare a vertebrelor (hemivertebră, bloc vertebral). Pot fi prezente și alte malformații (spină bifidă, lipsa coastelor)
• paralitică: din cauza bolii Heine-Medin sau paraliziei cerebrale bilaterale spastice
• boli ale toracelui: pleurită, intervenții operații, cicatrici la nivelul toracelui, traumatisme la nivelul coloanei dorsale, care cauzează scolioză toracală
• torticolis congenital: chiar și dacă este tratat corespunzător, poate cauza scolioză ca simptom rezidual în anii următori.

Scolioza idiopatică

• reprezintă 80-90% din toate formele
• are etiologie necunoscută
• poate să apară la mai mulți membrii ai familiei, fiind prezentă la fiecare cu o formă și seriozitate diferită. Este una dintre afecțiunile care pot fi moștenite
• cel puțin o parte din scolioză este structurală și nu se îndreaptă în nicio poziție
• deformație în 3D sau cel puțin 2D
• translație, lateralflexie în planul frontal
• torsiune în planul transversal – rotațiile vertebrelor, care în cazul vertebrelor toracale modifică poziția și forma coastelor
• extensie sau flexie în planul sagital – accentuarea sau diminuarea lordozelor și cifozei fiziologice
• unghiul Cobb de minim 10 grade.

Cum se manifestă, care sunt simptomele scoliozei?

De obicei, la început, scolioza nu cauzează simptome specifice (durere de spate, amorțeli etc.), dar se pot observa modificări legate de postură, cum ar fi:

• capul înclinat sau în rotație,
• asimetrie la umeri,
• asimetrie la triunghiul trunchi-braț,
• asimetrie la bazin (proeminență, rotație),
• “ghibusul costal” (“cocoașa”), acesta fiind un semn specific de diagnosticare al afecțiunii,
• repartizarea greutății pe un anumit picior,
• disbalans muscular,
• aplatizarea sau creșterea curburilor fiziologice în plan sagital.

Durerea de spate poate să apară dacă la scolioză se mai adaugă boala Scheuermann sau alte boli (de ex. artrită), care trebuie tratate în plus.

Diagnostic și cum se măsoară gradul de înclinație al coloanei

Diagnosticul se face printr-o evaluare clinică la un medic ortoped, dar întotdeauna trebuie să fie confirmată printr-o radiografie totală de coloană.

Gradul scoliozei se măsoară în unghi Cobb, tehnică de măsurare a magnitudinii scoliozei în plan frontal, calculată pe baza imaginii radiografice. 

Progresia scoliozelor

Scolioza idiopatică apare, de obicei, în perioada de creștere a copilului și are tendința de avansare până la terminarea procesului de osificare (14-16 ani). În cazul femeilor, riscul progresiei este de 10 ori mai mare decât la bărbați. 

După terminarea procesului de osificare, scoliozele mai puțin severe (sub 30°) nu se accentuează, dar cele peste 30-50° au tendința să progreseze în fiecare an cu 0.5-1°. După vârsta de 50 ani, progresia poate fi și de 2° anual, iar peste 70 ani de 5° sau mai mult.

Dacă scolioza este severă, poate îngreuna funcția cardiacă și cea respiratorie. Acest lucru poate duce la respirație îngreunată si dureri la nivelul pieptului.

Cum se tratează scolioza?

Tratamentul scoliozelor idiopatice necesită kinetoterapie specifică tridimensională individualizată. 

Metoda Schroth este cea mai veche și cea mai complexă formă de terapie conservativă a scoliozelor. De asemenea, abordarea SEAS (Scientific Exercises Approach to Scoliosis) este o altă metodă recunoscută în tratamentul tridimensional al scoliozelor. 

Depistarea scoliozelor într-o fază incipientă  este o componentă esențială în asigurarea succesului tratamentului.

De la 10 grade Cobb, scoliozele idiopatice structurale necesită tratament kinetoterapeutic tridimensional. Metoda cea mai complexă și utilizată cu succes în întreaga lume este terapia Schroth.

Sub 20° se recomandă kinetoterapie tridimensională regulată (de ex. terapia Schroth, terapia SEAS), între 20-40° Cobb, pe lângă kinetoterapie tridimensionala Schroth, este necesară purtarea corsetului. În unele cazuri, corsetul este indicat și când este vorba despre scolioze sub 20°, de ex. scoliozele cu o progresie accentuată sau instalarea lor sub vârsta de 10 ani. 

Peste 50° Cobb se recomandă intervenția chirurgicală, aceasta fiind recomandată după evaluarea făcută de o echipă de medici specialiști.

Terapia Schroth este indicată pentru tratamentul conservativ al scoliozelor, bolii Scheuermann sau a altor modificări funcționale și patologice la nivelul coloanei vertebrale.

Tratamentul este precedat de evaluarea pacientului pe baza căreia se stabilește tipul curburii conform clasificării Schroth, după care se elaborează planul de tratament.

Tratamentul necesită a colaborare permanentă între pacient (părinți) – kinetoterapeut – medic și alți specialiști. 

 

Bibliografie

Holcsa, J. (2014).: Curs de terapie 3D a scoliozei.

Schuster, B.: “Gerincferdülés és ami mögötte van”, ed. Kaliope, 2014

Scoliosis. https://en.isico.it/scoliosis/

https://scoliosisjournal.biomedcentral.com/articles/10.1186/1748-7161-7-3

Sfaturi importanete pentru pacienții cu suspiciune de scolioză