Scolioză idiopatică tratată prin terapie Schroth și purtarea corsetului
Context inițial
Pacienta, în vârstă de 14 ani, s-a prezentat pentru evaluare kinetoterapeutică în martie 2025, cu diagnosticul de scolioză idiopatică, la aproximativ un an de la stabilirea diagnosticului. La momentul diagnosticului inițial, unghiul Cobb a fost de 23°, iar ulterior s-a constatat progresia curburii până la 36°.
În contextul acestui parcurs evolutiv și al agravării scoliozei, a fost indicată purtarea unui corset Schroth, pacienta prezentându-se în cadrul cabinetului pentru inițierea terapiei specifice.
Evaluare inițială
La evaluarea clinică efectuată în martie 2025, s-au observat translația și ascensionarea bazinului pe partea stângă, precum și o rotație a trunchiului de 7° la nivel lombar. La nivelul triunghiului braț–trunchi s-a evidențiat o asimetrie semnificativă. Evaluarea radiologică a confirmat prezența unei curburi lombare dextroconvexe, asociată cu rotația vertebrelor lombare. Curbura scoliotică implica vertebrele T11–L4, cu apexul la nivelul vertebrei L1. Unghiul Cobb măsurat a fost de 36°. Semnul Risser a fost 2, iar curbura scoliotică lombară prezenta o mobilitate foarte bună.
Obiective terapeutice
Scopurile principale ale tratamentului au fost evitarea intervenției chirurgicale, oprirea progresiei scoliozei, stabilizarea corecțiilor spinale, îmbunătățirea simetriei trunchiului, ameliorarea aspectului cosmetic, creșterea conștientizării posturale, implementarea unui program de exerciții la domiciliu și susținerea purtării corsetului.
Intervenție
După evaluarea inițială, a fost recomandată terapia Schroth de 5 ori pe săptămână. În paralel, pacienta a purtat corsetul Schroth timp de 22 de ore pe zi.
Evoluție
După o lună de kinetoterapie și purtare a corsetului, s-au observat îmbunătățiri cosmetice, concretizate prin reducerea asimetriei triunghiului braț–trunchi. După două luni, la finalul lunii mai 2025, a fost efectuată o nouă evaluare radiologică în corset, pentru a verifica eficiența acestuia, evidențiindu-se o corecție semnificativă a unghiului Cobb în timpul purtării. După șase luni, evaluarea radiologică fără corset a arătat atingerea obiectivelor propuse.
Rezultate
S-a obținut o îmbunătățire în plan frontal, cu scăderea unghiului Cobb la 24°, în condițiile menținerii curburilor fiziologice în plan sagital în limite normale. La nivelul crestelor iliace, semnul Risser a progresat la gradul 3.
Concluzie
Terapia este în continuare în desfășurare, până la atingerea maturității osoase. Dacă unghiul Cobb se va menține sub 30° la finalizarea maturității osoase, tratamentul va fi încheiat odată cu atingerea semnului Risser 5. Până atunci, se continuă terapia Schroth și purtarea corsetului conform indicației.
