Kinetoterapia în dificultăți de învățare: dislexie, discalculie, disgrafie

Kinetoterapia pentru dificultăți de învățare, precum dislexie, disgrafie și discalculie, ajută copiii să își dezvolte atenția, memoria și abilitățile motorii.

Ce sunt dificultățile de învățare? Tulburările specifice de învățare (TSI)

Dificultățile de învățare pot fi definite drept un grup de tulburări specifice care implică probleme în dezvoltarea abilităților de citire, scriere, vorbire, raționament sau abilități matematice. Tulburările de învățare au la bază subdezvoltarea unor abilități specifice ale creierului care conduc la dificultăți de însușire a cititului, scrisului, calculului, raționamentului matematic, probleme de memorie și coordonare a mișcărilor. Copiii cu astfel de probleme au nevoie de ajutor din partea unor specialiști (poate fi psihopedagog sau logoped) în anumite arii ale procesului de învățare.

Cercetătorii susțin faptul că un procent cuprins între 6% și 10% din populația școlară se confruntă cu dificultăți de învățare precum dislexie, dispraxie, disgrafie sau discalculie.

Categoria TSI este inclusă în DSM V în capitolul tulburări de neurodezvoltare.

Este important să reținem că tulburările specifice de învățare nu depind de inteligență!

Cauzele dificultăților de învățare

Până în prezent, cauzele care conduc la tulburări de învățare sunt necunoscute. Totuși, trebuie să menționăm câțiva factori care contribuie la apariția acestor tulburări:

• factori genetici,
• prematuritate,
• apariția unor probleme de sănătate în prima copilărie,
• prezența anumitor tulburări ale sistemului nervos,
• leziuni minore ale sistemului nervos central.

Originea TSI este, cel mai probabil, în interacțiunea factorilor genetici, congenitali și de mediu care afectează abilitatea creierului de a percepe și procesa eficient informația verbală și non-verbală.

Dislexie

Dislexia este o tulburare de învăţare, o disfuncție a creierului, care afectează dezvoltarea capacității de a citi. Aceasta poate afecta atât corectitudinea și fluența, cât și comprehensiunea cititului.

Simptome

• Preșcolari: întârzierea vorbirii, dificultăți în învățarea cuvintelor noi, inversarea literelor din cuvinte, dificultăți de pronunțare a unor litere, dificultăți în învățarea rimelor, slabă orientare în spațiu și timp, dificultăți în motricitatea grosieră și fină, probleme de lateralitate.
• Școlari: dificultăți de citire, probleme cu înțelegerea textului scris sau vorbit, incapacitatea de a pronunța corect un cuvânt nou învățat, dificultăți ale memoriei auditive și vizuale, probleme de ortografie (f-t, b-d), omisiuni de litere.

Dispraxie

Dispraxia este o tulburare a executării unei mișcări voluntare sau a unei acțiuni complexe. Este o imaturitate exprimată prin faptul că informațiile procesate de creier nu sunt transmise în mod corespunzător sau complet. Persoana diagnosticată cu dispraxie are dificultăți în realizarea sarcinilor motorii, în coordonarea motorie, în procesarea informațiilor, dificultăți ale memoriei și a altor capacități cognitive.

Simptome

• Preșcolari: copilul nu ține în mână creionul cu prehensiune adecvată, orientarea în spațiu este dificilă, are probleme de echilibru, probleme de coordonare, poate avea o postură incorectă, obosește ușor în executarea sarcinilor motorii, poate prezenta neîndemânare în executarea mișcărilor, are un repertoar slab al mișcărilor. 
• Școlari, pe lângă simptomele anterioare pot fi prezente: tulburare în abilitățile motorii fine care afectează scrisul, desenatul, prehensiunea, aruncatul și prinderea mingii, săritul.

Disgrafie

Disgrafia este o tulburare de învățare care afectează dezvoltarea abilităților de scris. Această tulburare specifică de învățare este diagnosticată, în general, după ce copilul a învățat să scrie și a avut timpul necesar să-l exerseze (în clasa a II-a). Apare, de obicei, ca tulburare asociată altor tulburări specifice de învățare (dislexia).

Simptome

• Preșcolari: copilul evită să deseneze, incapacitatea de a desena fără a depăși liniile trasate, oboseală resimțită în timp ce desenează
• Școlari: dificultăți în a forma corect literele, scris dezordonat, dificultăți în organizarea literelor, numerelor sau cuvintelor, lipsa spațiilor între litere și cuvinte.

Discalculie

Discalculia sau tulburarea de calcul și raționament matematic face parte din grupul tulburărilor specifice de învățare (TSI), având la bază o disfuncție neurobiologică a creierului, care afectează dezvoltarea capacității acestuia de a opera cu numerele și de a înțelege concepte matematice. 

Simptome

• Preșcolari: copilul nu este interesat de jocuri cu cifre, nu copiază cifrele, confundă numere care sună similar (șase-șapte), îi este greu să numere pe degete de la 1 până la 10, dificultăți de orientare în timp și spațiu.
• Școlari: confundarea semnelor de matematică (adunare, scădere, înmulțire, împărțire), dificultăți în învățarea tablei înmulțirii, încetineală chiar și la exercițiile foarte simple, îi este greu să răspundă la întrebările de genul ”Care număr este mai mare: 5 sau 7?”.

Cum ajută terapia de mișcare la depășirea dificultăților de învățare?

Dezvoltarea motrică este influențată de dezvoltarea sistemului nervos. În cazul în care apar probleme în dezvoltarea motorie, acestea se vor reflecta și în funcționarea sistemului nervos. Acest lucru poate cauza disfuncționalități, probleme de învățare, dificultăți de comportament și de atenție.

Kinetoterapia specifică acestor dificultăți stimulează maturizarea sistemului nervos prin rezolvarea unor sarcini motorii. Terapeutul întocmește programul de tratament personalizat, după o evaluare prealabilă și identificarea abilităților slab dezvoltate. Scopul terapiei este dezvoltarea abilităților subdezvoltate, ceea ce se reflectă în îmbunătățirea acelor abilități cognitive care sunt necesare pentru obținerea unor performanțe mai bune în învățare. 

Domenii de dezvoltare ale terapiei:

• dezvoltarea abilităților necesare realizării coordonării mișcărilor elementare, grosiere cu o calitate, variabilitate, complexitate și fluență mai bună  (târâre, cățărare,  mersul pe vârfuri, săritul etc.);
• dezvoltarea echilibrului;
• dezvoltarea mișcărilor fine;
• dezvoltarea schemei corporale;
• dezvoltarea lateralității;
• dezvoltarea orientării în spațiu;
• dezvoltarea reproductibilității în spațiu;
• dezvoltarea coordonării ochi-mână, ochi-picior;
• dezvoltarea distincției formă-fundal;
• dezvoltarea abilităților de comunicare;
• dezvoltarea memoriei auditive și vizuale;
• dezvoltarea atenției.

Aspecte importante în organizarea terapiei:

• regularitatea în ceea ce privește locația și timpul terapiei;
• asigurarea unei atmosfere plăcute, ajustarea sarcinilor la capacitățile copilului;
• influențarea în mod pozitiv a capacităților slabe cu asigurarea motivației constante;
• asigurarea mediului calm, organizat și structurat corespunzător;
• folosirea unor jocuri de dezvoltare pentru folosirea abilităților corespunzătoare;
• fiecare proces de terapie este personalizat conform capacităților copilului tratat.

Bibliografie

Dudáné D., A. : Okosodj mozogva

Kulcsár, M. : A tanulás öröm is lehet, Magánkiadás, Bicske,2002

(797) 2020. AMIT Konferencia – Dr. Gyarmathy Éva: Az atipikus fejlődés is normális – YouTube

 

Întreabă specialiștii