Intervenție interdisciplinară în hemipareză dreaptă parțial remisă și afazie motorie
Context inițial
Pacienta, o adolescentă de 14 ani, s-a prezentat pentru evaluare cu diagnosticul de hemipareză dreaptă parțial remisă post meningo-encefalită acută și afazie motorie. Motivația principală a părinților a fost legată de dificultățile motorii ale hemicorpului drept, care afectau autonomia pacientei, precum și de limitările în comunicarea verbală.
Evaluare inițială
Observația clinică funcțională a evidențiat un nivel bun de execuție în sarcini motorii grosiere și o capacitate bună de imitare a exercițiilor demonstrate, însă cu preferință de utilizare a hemicorpului stâng și dificultăți în integrarea mâinii drepte în scheme motorii variate. Un element recurent a fost scăderea performanței și a calității de execuție atunci când situația devenea mai complexă din punct de vedere motric, cognitiv sau prin multitasking. În activitățile cu componentă tactilă, mâna stângă oferea informație suficientă pentru discriminări de formă, în timp ce pentru mâna dreaptă feedback-ul tactil singular se dovedea adesea insuficient, fiind necesară completarea cu feedback vizual pentru organizarea răspunsului.
În planul comunicării, informațiile privind limbajul expresiv au provenit inițial din situații de comunicare spontană, până la consolidarea unui climat de încredere care să permită explorarea mai sistematică a componentelor receptive și expresive. La nivel receptiv, pacienta demonstra capacitatea de a procesa informații transmise în contexte sociale și de a valida înțelegerea prin executarea acțiunilor cerute. Dificultățile principale au fost identificate în producția verbală, respectiv în accesarea lexicului mental și în articulare. De asemenea, s-a observat că încercările percepute ca fiind ineficiente declanșau un cerc vicios de evitare și scăderea imediată a calității execuției.
Obiective terapeutice
Obiectivele au fost construirea unui context de siguranță pentru explorare, cu reducerea fricii de greșeală și transformarea erorii într-un instrument de învățare, activarea progresivă a limbajului expresiv, creșterea variabilității și adaptabilității motorii prin integrarea treptată a mâinii drepte în scheme de mișcare și îmbunătățirea funcționării în multitasking prin antrenarea autoreglării și a capacității de menținere a organizării motorii și a accesului verbal sub încărcare.
Intervenție
Intervenția a fost realizată de o echipă interdisciplinară formată din kinetoterapeut și logoped, ambii cu formare MAES, care au colaborat activ pe parcursul ședințelor desfășurate cu o frecvență de două ori pe săptămână, timp de o lună.
Din perspectivă motorie, intervenția a urmărit expunerea pacientei la situații variate, cu o diversificare controlată a mișcărilor pentru a facilita reînvățarea și generalizarea schemelor motorii. O direcție constantă a fost scalarea sarcinilor astfel încât presiunea de performanță să fie minimă, permițând pacientei să exploreze mișcarea fără teama de eșec. Pentru a compensa dificultățile de planificare, s-a lucrat intens pe integrarea mâinii drepte prin combinarea feedback-ului tactil cu cel vizual, esențial pentru organizarea răspunsului motor corect.
În plan comunicațional, deoarece articularea izolată a sunetelor nu reprezenta o dificultate majoră, intervenția a vizat prioritar accesul lexical și inițierea verbală. În prima etapă au fost utilizate automatizme verbale cu acces facil, ca strategie de intrare în producția verbală cu risc emoțional redus. Interesul pacientei pentru cântece a fost valorificat sistematic, elementele muzicale servind drept suport mnemonic. Ulterior, dezvoltarea exprimării a fost susținută prin suport vizual, progresând de la denumirea de substantive și verbe la adjective, apoi la structuri de tip sintagmă și, gradual, la enunțuri complexe.
Evoluție
Pe parcursul terapiei, accentul s-a mutat pe gestionarea multitasking-ului. S-a observat că introducerea unei componente cognitive sau a unei mișcări noi genera inițial scheme motorii nesigure în sarcini grosiere și o inițiere mai lentă. În fiecare etapă, criteriul de progres a fost menținerea inițiativei și a toleranței la încercare, astfel încât noutatea situației să nu crească excesiv costul de procesare și să nu blocheze nici accesul verbal, nici calitatea execuției motorii.
Rezultate
În plan motor, s-a obținut o stabilitate superioară a execuției și o integrare activă a hemicorpului drept în schemele de mișcare. Pacienta a dezvoltat strategii eficiente de autoreglare și o utilizare optimă a feedback-ului vizual sub sarcină gradată, rezultând într-o mișcare mai fluidă și mai puțin tensionată, chiar și în condiții de complexitate crescută.
În plan comunicațional, stabilitatea motorie a servit drept fundament pentru tranziția de la comunicarea gestuală la producții verbale sprijinite. Reducerea evitării asociate eșecului a permis un acces lexical mai facil în momentele în care solicitarea motorie a fost bine dozată.
Concluzie
Intervenția interdisciplinară a susținut simultan progresul motor și progresul comunicațional, prin dozarea atentă a solicitării și menținerea unui context sigur de explorare și învățare.
