Recuperare funcțională după fractură de metatarsian III drept  

Context inițial

Pacientul, în vârstă de 9 ani, s-a prezentat la evaluare kinetoterapeutică în urma unei fracturi de metatarsian III drept. Posttraumatic, segmentul afectat a fost imobilizat în aparat gipsat timp de două săptămâni.

Evaluare inițială

La câteva săptămâni după îndepărtarea aparatului gipsat, pacientul prezenta deficit funcțional în timpul alergării, în absența simptomatologiei dureroase. Nu se evidențiau semne locale de inflamație, precum tumefacție, creșterea temperaturii locale, modificări de colorație sau alte semne sugestive pentru un proces inflamator activ. Au fost observate diferențe de circumferință între membrele inferioare: circumferința coapsei stângi era cu 0,5 cm mai mare decât cea dreaptă, iar circumferința gambei stângi era cu 1,3 cm mai mare față de gamba dreaptă.

Analiza mersului nu a evidențiat asimetrii semnificative. În schimb, analiza alergării a arătat modificări biomecanice evidente, constând în extensie exagerată a genunchiului drept, asociată cu translația laterală a bazinului spre dreapta, ascensionarea hemibazinului drept și tendință de varizare ușoară a genunchiului drept în faza de contact inițial cu solul. De asemenea, în timpul alergării s-a observat o asimetrie funcțională marcată, caracterizată prin timp de sprijin prelungit pe membrul inferior drept, în ciuda antecedentului traumatic la nivelul acestuia.

Obiective terapeutice

Obiectivele terapiei au fost îmbunătățirea forței musculare la nivelul musculaturii coapsei, gambei și piciorului, optimizarea controlului neuromuscular în timpul sprijinului unilateral, corectarea patternului compensator de alergare, normalizarea timpului de sprijin între membrele inferioare și reintegrarea pacientului în activitățile sportive practicate.

Intervenție

În urma evaluării kinetoterapeutice, a fost elaborat un plan de tratament personalizat, axat predominant pe exerciții de tonifiere musculară ale membrului inferior, precum și pe exerciții dinamice și pliometrice, cu scopul de a facilita reeducarea alergării și creșterea masei musculare la nivelul membrelor inferioare.

Evoluție

După trei săptămâni de kinetoterapie, s-a observat o îmbunătățire semnificativă a patternului de alergare, iar sprijinul dintre cele două membre inferioare a devenit mai echilibrat, asimetriile identificate la evaluarea inițială reducându-se considerabil.

Rezultate

După o lună și jumătate de kinetoterapie, pacientul alerga cu un pattern fiziologic normal și a reușit să revină la activitățile sportive practicate.

Concluzie

Intervenția kinetoterapeutică a permis corectarea patternului compensator de alergare și revenirea funcțională la activitățile sportive.