Intervenție MAES în tulburare de dezvoltare motorie, dipareză flasco-spastică și întârziere de limbaj expresiv

Context inițial

Pacientul este un băiat născut la 22.02.2017, diagnosticat cu tulburare de dezvoltare motorie, dipareză flasco-spastică, tulburare de dezvoltare a limbajului expresiv, dispraxie oro-facio-linguală, ambliopie și dizabilitate intelectuală severă cu note atipice, care a început terapia în septembrie 2023, la vârsta de 6 ani și aproximativ 6-7 luni.

Pacientul a beneficiat de evaluare conform abordării MAES (Analiza Mișcărilor și Strategii Educaționale), o abordare individualizată și dinamică destinată pacienților cu afecțiuni neuromotorii. Prin terapia MAES ne-am concentrat pe analiza motricității și a coordonării pacientului, identificând strategiile folosite de creier și creând trasee alternative de dezvoltare, pentru a crește calitatea, variabilitatea și complexitatea mișcărilor, precum și a funcțiilor cognitive și senzoriale asociate.

Familia s-a adresat serviciului nostru inițial din cauza mersului atipic, cu risc de intervenție chirurgicală la nivelul șoldului. Medicul ortoped a recomandat 6 luni de kinetoterapie pentru dezvoltarea musculaturii și îmbunătățirea mobilității șoldului, înainte de a decide necesitatea unei operații. În prima etapă, familia și-a dorit evitarea intervenției chirurgicale, iar acesta a fost punctul central al intervenției noastre inițiale.

Noi le-am recomandat o intervenție de 3-4 ori pe săptămână, care a fost parcursă cu dedicare și seriozitate de către părinți, ceea ce a facilitat progresul pacientului.

Evaluare inițială

Pe parcursul terapiei, observațiile au arătat că pacientul folosește predominant mișcări simetrice și bidimensionale, cu sprijin major pe piciorul stâng afectat de deformitate varus-equin. Mersul său este unul atipic, bidimensional, limitat la axa înainte-înapoi, fără rotații de trunchi sau tranziții diagonale, ceea ce reduce complexitatea și variabilitatea mișcărilor. Etapele motorii timpurii, desfășurate în spațiul tridimensional – târâre, mers în patru labe, poziții de semi-îngenuncheat sau tranziții controlate – lipsesc aproape complet, limitând organizarea motricității tridimensionale.

Din perspectiva funcționării sistemului nervos, pacientul procesează mai ușor stimulii simpli, proveniți dintr-o singură sursă senzorială, preferând experiențe tactile sau de manipulare directă. Stimuli combinați, în special auditivi și vizuali simultan, determină suprastimulare și confuzie. Atenția sa este predominant reactivă, inițiativele proprii sunt rare, iar comportamentele de autoreglare apar frecvent în fața solicitărilor percepute ca dificile sau neașteptate. Participarea în activități ghidate este facilitată de structuri clare, obiecte familiare și rutine predictibile.

Obiective terapeutice

Obiectivele abordării MAES pentru acest pacient au fost elaborarea unui tratament individual bine structurat, bazat pe analiza capacităților motrice și a coordonării, optimizarea dezvoltării motrice atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, creșterea variabilității și complexității mișcărilor și susținerea funcționării eficiente a creierului, astfel încât pacientul să dezvolte strategii motorii și cognitive noi sau mai puțin folosite.

Prin aplicarea principiilor MAES, terapia a oferit pacientului un traseu alternativ de învățare și dezvoltare, evitând scurtăturile motrice și cognitive. Analiza detaliată a mișcărilor și înregistrările video au permis identificarea abilităților folosite excesiv și a celor deficitare, ghidând intervențiile pentru crearea unor situații de sarcină care să favorizeze creșterea variabilității și complexității coordonării mișcărilor, optimizarea modului de funcționare a creierului și stimularea funcțiilor asociate ale creierului, precum atenția, percepția, flexibilitatea cognitivă și comportamentală.

Intervenție

În primele luni, terapia a fost axată pe construirea unei relații de încredere cu pacientul și cu familia, crearea unui mediu sigur și predictibil și introducerea treptată a exercițiilor ortopedice. Între timp, obiectivul nostru principal a fost să înțelegem modul în care funcționează creierul pacientului, abilitățile sale și modul în care comunică și procesează informațiile, pentru a putea interveni eficient la nivelul rădăcinii problemei și a susține dezvoltarea funcțională pe termen lung.

După primele luni dedicate consolidării relației terapeutice și prevenirii intervenției chirurgicale, planul de tratament s-a axat pe dezvoltarea globală a pacientului, conform principiilor MAES. Intervenția a fost structurată gradual, respectând ritmul și capacitatea de procesare a pacientului.

Până în prezent, intervenția s-a concentrat pe dezvoltarea globală a pacientului, cu accent pe creșterea variabilității strategiilor ale creierului și integrarea coordonării tridimensionale în activități funcționale. Terapia a urmărit nu doar îmbunătățirea coordonării, ci și optimizarea modului de procesare senzorială, creșterea capacității de autoreglare emoțională și dezvoltarea flexibilității cognitive.

S-a lucrat sistematic pentru reducerea dependenței de mișcările simetrice și bidimensionale, introducând tranziții controlate, rotații de trunchi și sarcini care solicită organizarea corpului în spațiul tridimensional. În paralel, au fost create situații terapeutice care să stimuleze inițiativa pacientului, menținerea atenției și adaptarea la variații ale mediului.

Intervenția a devenit progresiv mai complexă, adaptată nivelului de procesare al pacientului, urmărind integrarea progresului motor cu dezvoltarea funcțiilor cognitive și senzoriale, astfel încât schimbările să fie stabile și transferabile în contexte funcționale.

Evoluție

După primele 6 luni, perioadă în care s-a consolidat relația terapeutică și s-a urmărit obiectivul ortopedic inițial, evoluția pacientului a permis închiderea etapei centrate pe riscul intervenției chirurgicale.

Rezultate

Până în februarie 2026, pacientul a înregistrat progrese semnificative: repertoriul său motor tridimensional s-a diversificat, implicarea în activități este mai constantă, capacitatea de concentrare a crescut, iar reacțiile la schimbare sunt mai variate. Participarea sa activă în activități funcționale și ludice indică adaptarea treptată a sistemului nervos la cerințele mediului și o dezvoltare armonioasă, care integrează progresul motor cu funcționarea cognitivă și senzorială.

Concluzie

Intervenția MAES a susținut trecerea de la o etapă inițială centrată pe riscul ortopedic către un program complex de dezvoltare globală, orientat pe creșterea variabilității coordonării, optimizarea procesării senzoriale și susținerea funcțiilor cognitive asociate. Evoluția observată până în prezent reflectă integrarea progresului motor cu dezvoltarea capacității de autoreglare, atenție și adaptare la cerințele mediului.