Scolioză secundară asociată cu inegalitate de lungime a membrelor inferioare
Context inițial
Pacienta, în vârstă de 11 ani, s-a prezentat cu diagnosticul de scolioză secundară determinată de inegalitatea de lungime a membrelor inferioare. Diferența dintre cele două membre inferioare, identificată în decembrie 2023, era de 1,5 cm, membrul inferior drept fiind mai lung decât cel stâng.
Evaluare inițială
Evaluarea clinică și radiologică nu a evidențiat asimetrii semnificative în plan sagital. În plan frontal și transversal, însă, s-au observat deviații ale coloanei vertebrale și rotații ale trunchiului la nivel lombar. Examinarea radiologică a confirmat prezența unei curburi scoliotice lombare sinistroconvexe de 20°, asociată cu o curbură compensatorie toracală dextroconvexă de 15°, cu semn Risser 0. La recomandarea medicului, pacienta a primit talonetă pentru membrul inferior stâng.
Obiective terapeutice
Obiectivele terapiei au fost reechilibrarea și tonifierea musculaturii trunchiului, reducerea dezechilibrelor musculare, prevenirea progresiei scoliozei și reducerea gradului de curbură scoliotică.
Intervenție
Terapia kinetoterapeutică a început în decembrie 2023 și a inclus un program personalizat bazat pe terapia Schroth, completat cu exerciții de tonifiere pentru musculatura trunchiului și a membrelor inferioare.
Evoluție
Pe parcursul terapiei au fost efectuate reevaluări periodice. La reevaluarea din august 2024, radiografia de coloană totală a evidențiat reducerea curburilor scoliotice, cu valori de 11° la nivel toracal și 14° la nivel lombar. La reevaluarea kinetoterapeutică din septembrie 2025, diferența de lungime a membrelor inferioare s-a redus la 0,9 cm, membrul inferior drept rămânând mai lung decât cel stâng.
Rezultate
Până în prezent, au fost atinse obiective importante: prevenirea agravării scoliozei, scăderea curburilor scoliotice, îmbunătățirea tonusului muscular al trunchiului și reducerea dezechilibrelor musculare asociate inegalității membrelor inferioare.
Concluzie
Tratamentul este în continuare în desfășurare, iar evoluția scoliozei și a inegalității membrelor inferioare este atent monitorizată pe perioada de creștere.
Recuperare funcțională după fractură de metatarsian III drept – link intern: kinetoterapia în afecțiuni ortoped-traumatologice,….
Context inițial
Pacientul, în vârstă de 9 ani, s-a prezentat la evaluare kinetoterapeutică în urma unei fracturi de metatarsian III drept. Posttraumatic, segmentul afectat a fost imobilizat în aparat gipsat timp de două săptămâni.
Evaluare inițială
La câteva săptămâni după îndepărtarea aparatului gipsat, pacientul prezenta deficit funcțional în timpul alergării, în absența simptomatologiei dureroase. Nu se evidențiau semne locale de inflamație, precum tumefacție, creșterea temperaturii locale, modificări de colorație sau alte semne sugestive pentru un proces inflamator activ. Au fost observate diferențe de circumferință între membrele inferioare: circumferința coapsei stângi era cu 0,5 cm mai mare decât cea dreaptă, iar circumferința gambei stângi era cu 1,3 cm mai mare față de gamba dreaptă.
Analiza mersului nu a evidențiat asimetrii semnificative. În schimb, analiza alergării a arătat modificări biomecanice evidente, constând în extensie exagerată a genunchiului drept, asociată cu translația laterală a bazinului spre dreapta, ascensionarea hemibazinului drept și tendință de varizare ușoară a genunchiului drept în faza de contact inițial cu solul. De asemenea, în timpul alergării s-a observat o asimetrie funcțională marcată, caracterizată prin timp de sprijin prelungit pe membrul inferior drept, în ciuda antecedentului traumatic la nivelul acestuia.
Obiective terapeutice
Obiectivele terapiei au fost îmbunătățirea forței musculare la nivelul musculaturii coapsei, gambei și piciorului, optimizarea controlului neuromuscular în timpul sprijinului unilateral, corectarea patternului compensator de alergare, normalizarea timpului de sprijin între membrele inferioare și reintegrarea pacientului în activitățile sportive practicate.
Intervenție
În urma evaluării kinetoterapeutice, a fost elaborat un plan de tratament personalizat, axat predominant pe exerciții de tonifiere musculară ale membrului inferior, precum și pe exerciții dinamice și pliometrice, cu scopul de a facilita reeducarea alergării și creșterea masei musculare la nivelul membrelor inferioare.
Evoluție
După trei săptămâni de kinetoterapie, s-a observat o îmbunătățire semnificativă a patternului de alergare, iar sprijinul dintre cele două membre inferioare a devenit mai echilibrat, asimetriile identificate la evaluarea inițială reducându-se considerabil.
Rezultate
După o lună și jumătate de kinetoterapie, pacientul alerga cu un pattern fiziologic normal și a reușit să revină la activitățile sportive practicate.
Concluzie
Intervenția kinetoterapeutică a permis corectarea patternului compensator de alergare și revenirea funcțională la activitățile sportive.
